Doua Inimi - Un Destin

CAPITOLUL 1

Cum puteam sa dorm in acea noapte?Stiam ca a doua zi prietenul meu cel mai bun va veni din America, plus de asta era Ajunul Craciunului, sarbatoare mare!!!! Eram foarte entuziasmata, in acea noapte nu privisem decat cerul spuzat de mii si mii de stele sclipitoare, dar toate erau intrecute de Luna...Cerul albastru inchis semana cu un covor pe care erau cusute modele frumoase in forme de stele.
Era 12:00 noaptea si eu inca priveam ametita orasul plin de lumini fantastice.Fulgii de nea cadeau lin pe pamantul incalzit de un pres alb si pufos de...zapada.Copacii imbracati in straie de iarna semanau cu fantasme ale Craciunului ce colindau de-a lungul strazilor luminate.Stateam langa usa balconului zambind fara oprire.Imi venea sa sar in sus de fericire, dar probabil as fi trezit toata casa cu sariturile si tipetele mele.
Intr-un sfarsit adorm pe canapeaua de langa balcon invelita cu o patura alba, imaculata asemeni fulgilor de nea.Imi placea sa fiu in ton cu anotimpurile, dar in acelasi timp sa fiu si la moda.Nu eram adormita pe deplin, voiam sa visez chipul lui senin, ochii sai negri, voiam sa il vad mai repede.Eram prieteni de mici, nu il vazusem de 2 ani, ceea ce ma facea sa fiu si mai entuziasmata ca-l voi revedea.
"Ding-Ding-Ding!"
Ceas stupid!imi spun in gand inchizand ceasul sacaitor.Imi aduc aminte rapid de Craciun si de sosirea mult asteptata a lui Uky.Sar repede din pat si fug direct in baie unde fac un dus.Apa imi ravasea corpul cu forme voluptoase, iar samponul cu miros si extract de menta imi invada parul roz-bombon.Imi sapunesc rapid si corpul dupa care iau un prosop albastru deschis si ma sterg.Imi usuc parul umed dupa care mi-l prind intr-un coc lasand o suvita sa zboare libera pe chipul meu.
Am uitat un mic detaliu...sa ma prezint!Ma numesc Sakura Haruno si tocmai am implinit 16 ani.Am ochii verzi precum smaraldul in lumina lucitoare a soarelui.Parul roz ca florile de ciresc proaspat inflorite, si pielea alba si fina asemeni fulgilor de nea.Sa trecem la poveste...
Imi iau un trening comod si papucii de casa si alerg pe scarile vilei ca o zapacita.Mama se uita la mine parca as fi de la nebuni, dupa care isi continua treaba.Micul dejun ma astepta pe masa.Infulec repede ochiurile si painea prajita dupa care beau si sucul.Mama se uita pe furis la mine cum mananc parca intrebandu-ma din priviri daca mai vreau ceva.Dau negativ din cap dupa care ii zic mamei plina de fericire:
-Merg sus sa impachetez cadourile!
Mama nici nu mai apuca sa zica ceva ca eu eram deja sus.Deschid dulapul si vad cadourile pentru toti membrii familiei si prietenii mei.Primul era a lui Uky.Il impachetez cu grija dupa care il pun pe noptiera si continui cu celelalte cadouri.Termin intr-o ora totul si ma asez pe pat destul de obosita.Era deja 10:10.Uky trebuia sa ajunga pe la 13:30.Familiile noastre erau prietene, iar noi mergem sa-i intampinam la aeroport.Eram atat de nerabdatoare incat puteam merge acolo chiar si la acel moment.Dar mai erau multe de facut si timpul era scurt.
Imi fac ordine in camera, mai mult la insistentele mamei pana la ora 11:00.Numaram minut cu minut.Oare de ce nu avem noi menajera? ma intrebam in gand dupa fiecare 5 minute.Uram sa fac ordine si curatenie in camera...imi displacea, de aceea mama "ma ajuta" de cele mai multe ori.Adica mai totul facea ea, dar asa imi placea mie sa spun, "ajutor"...!
Termin si intru pe messenger sa vad ce colegi mai sunt.Se pare ca mai toti sunt ocupati cu pregatirile de Craciun, doar Naruto, Neji si Sai erau din toata lista mea cu 370 de persoane.Scriu la status "Craciun fericit!" si ma dau pe busy pentru a-mi alege hainele cu care il voi intalni pe Uky.Imi aleg o pereche de blugi negri nou-nouti cu lanturi, o bluza gri pe care scrie cu negru sclipitor "I'm Happy Today!" si o vestuta alba simpla.Ghetele de iarna erau pregatite, acum doar timpul ma despartea de prietenul meu cel mai bun.
-Sakura, in 15 minute plecam! striga tata la mine de jos.
Eram aproape imbracata.Imi iau si geaca pe mine, inchid laptopul si alerg in fuga spre masina.Ce noroc pe noi ca era echipata de iarna...altfel am fi ramas pe drumuri si nu am fi ajuns la timp la aeroport.In scurt timp ajungem si alerg prin multimea de oameni la usa pe care avea sa intre Uky.Toata lumea se uita ciudat la mine deoarece alergam ca o nebuna prin multime si daramasem aproape totul in calea mea.In urma, parintii isi cereau scuze tuturor, imbunandu-i pe infocatii ce vroiau sa sune la politie...sau la salvare.
M-am oprit in loc, iar parintii m-au ajuns si ei din urma.Inima batea tare si pe o scara de la 1 la 10 entuziasmul meu intrecuse limita.Gafai putin obosita dupa care inghit in sec.Tocmai se anuntase ca avionul din America soseste in 2 minute.Inchid pentru 3 secunde ochii si astept in continuare sosirea avionului.Cele 2 minute pareau 2 ani, 2 ani de chin pentru mine.Dar in sfarsit avionul aterizeaza si ma apropii putin mai mult.Vad o multime de oameni venind, dar Uky nu era nicaieri.
Ma ingrijorez putin, dar ii vad pe parintii brunetului, urmati de acesta.Ochii mi se inundara de lacrimi...de fericire normal si ii sar in brate.Acesta scapa si el cateva lacrimi pe care i le sterg.M-a sarutat pe frunte protector si am mers cu totii spre masina.Tata se uita la brunet si ii spuse zambind:
-Ce mare te-ai facut, ...

URMEAZA...