Palaria cu trandafiri

Deschid somnoros usa camerei. Si eu unde ar trebui sa-mi pun "patul"? Ma intreb incercand salteaua.

Ar trebui sa-l pui in colt...da bine. ii raspund la intrebarea din gandul sau. E vampir!Poate fi prima mea prada?

O privesc in oglinda din camera pe nou venita. O pustoiaca bruneta cu niste ochi mov inchis.
Cine esti?
Intreb gandindu-ma la ceva neimportant.

Megumi.Incantata. spun neschimbandu-mi expresia fetei. Poate trebuia sa-i zambesc...dar eu nu stiu sa zambesc! imi spun amintindu-mi amuzata.

Clipesc surprins. Si eu am ucis mii de oameni, dar stiu sa zambesc. Imi zic afisandu-i un zambet seducator.
Lifaem de Bluwin, de asemenea, mademoiselle.
Ii spun si ma inclin in fata ei galant.

Nu intelegeam ce tocmai a facut... si de ce imi zambea asa...! Cred ca asa isi atrage toate victimele...Pff, el o sa fie victima mea! Nu zambesc, dar fata mea emana prietenie...sauasta vroiam eu sa para.Il intreb politicoasa:
Vrei sa te ajut?

Nu, multumesc. O domnisoara fina ca tine, nu trebuie sa-si murdareasca mainile delicate cu un sicriu vechi.
Spun cu un zambet bland.

Ehh, nu-i chiar asa.Nu-s fata sofisticata care tipa daca se murdareste de putin praf.Eu sunt simpla. ii raspund ducandu-ma in mijlocul camerei cu aceeasi expresie.

Tot nu te voi lasa sa ma ajuti.
Spun zambind lasand palaria pe pat.

Haide, sa te vad.Cum faci ordine aici? il intreb asteptand sa inceapa.Nu se poate descurca...e baiat...vampir.

Incerci sa-mi verifici abilitatile?
O intreb asezandu-ma picior-peste-picior pe pat.

Uff...se pare ca n-am scos nimic de la tine.Si cine iti va face curat daca nu vrei sa te ajut? intreb intr-un fel...multumita.

O menajera.
Spun indiferent de camera.

Ce bine de tine ca ai bani...spun privind tavanul.

Ignor afirmatia ei. Nu avusesem intotdeauna bani si stiam foarte bine cum este sa fii nevoit sa traiesti din nimic. Oftez impercetabil pentru urechile muritorilor.

Mai bine ai chema menajera aia pana nu isi fac aici cuib liliecii. spun gandindu-ma sa merg si eu sa-mi vad camera.

Am ajuns in oasul asta blestemat de doar doua ore...
Imi zic uitand sa-mi ascund frustrarea.

Pai, vad ca te incomodez...mai bine plec cat mai repede. spun si ma intorc spre usa.

Poftim? Nu, lasa. Nu ma incomodezi.
ii spun ridicandu-ma brusc si aparand intre ea si usa.

Brusc, un mic si nevazut zambet siret imi pare pe chip...Ce n'as da sa-i infing un cutit in mutra aia de vampir!

Serios, nu esti nevoita sa pleci.
Spun inchizand usa in spatele meu.

Pai, stiu si eu...poate vrei sa fii singur...dar daca te simti singur... ii spun devenind dintr-o data rusinata.

Eu nu-mi doresc sa fiu singur niciodata...
Spun cu o urma de tristete in glas.

Pai...poate putem deveni pri...prieteni. ii spun vrand sa-i zambesc...dar, nu puteam.Pur si simplu nu reuseam.

Ar fi minunat.
Spun cu un zambet cald.